Am vazut prima oara cai salbatici in 2008 la prima vizita din viata mea in Delta. Vreo 10-15 la numar isi purtau libertatea in coamele netesalate, in nechezaturi prelungi si in muscaturi adanci, in alergari fara adresa si fara calaret. I-am privit ca pe o minune, cu un amestec de neincredere si frica...nu-mi imaginam ca undeva pe lumea asta mai exista cai salbatici. I-am luat ca pe un cadou care ti se ofera fara vreun motiv anume, decat acela de a te face sa zambesti. I-am admirat cu coada ochiului in timp ce treceam pe langa ei, undeva pe un drum plin de colb pe langa Sulina. I-am pastrat in inima de atunci, i-am invidiat pentru libertatea lor, i-am admirat pentru frumusete. Azi am dat peste asta. Daca mai aveam nevoie de o confirmare a retardului de care oamenii si in special romanii sufera, acum o am. Facem concurs de distrus minunile naturii, una cate una, fara sa ne deranjeze prea mult ideea prin asta ne distrugem incet incet pe noi. Probabil, vom constientiza lucrul asta atunci cand va fi prea tarziu, doar atunci cand natura va revendica ce e de drept al ei, si se va razbuna pe noi.
P.S.: In neasemuita si proverbiala noastra inteligenta valaha, am reusit de-a lungul timpului sa exterminam multe specii. O mica lista gasiti aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu