Niciodata nu forta, doar foloseste un ciocan mai mare...




vineri, 25 februarie 2011

Reclame idioate

Nu stiu cum se face, ca desi e inflatie de agentii de publicitate pe piata, fiecare cu o multime de Effie-uri in panoplie (adica un fel de Oscar-uri pentru imaginativi) pe care le baga la inaintare galagiosi cand e vorba de un client mai gras, pentru o gama larga de produse (ca sa vorbesc ca in reclamele la magazinul Cocor din 1994), avem parte de reclame asa proaste. E de inteles ca e greu sa fii creativ cand e vorba de detergenti, bureti de vase, odorizante de toaleta, sampoane de par gras/uscat/fara volum/plin de matreata, iaurt cu fructe dar cu gust de legume si pui cu patru picioare, ca e "familist". E de inteles si ca nu e chiar ca in reclame, ca vasele alea pe care pui doar o picatura din detergentul ala minune nu prea se curata si fara sa si freci un pic si ca o lingurita de iaurt cu musli nu provoaca orgasme multiple cum as fi tentat sa cred vazandu-le pe toate duduile care, dupa ce ingurgiteaza o lingurita din iaurt dau ochii pe bulgari instant. Sau ca deodorantul ala cu extract de minerale (pentru mine, om fara scoala, asta suna a tinctura de caramizi) poate fi aplicat in cantitati industriale ca tot nu face fata izurilor dintr-un autobuz 139 pe la 6 seara, in mijlocul lui iulie, unde animalul preferat al calatorilor e veverita, crescuta cu dragalasenie la subrat. Jucatorii mari pe piata publicitatii sunt cam aceeasi la noi, sumele tot cam aceleasi, de ordinul milioanelor de euro, cheltuite an de an. Nu includem in ecuatie reclamele geniale, care au schimbat enorm ori in vanzari, gen asta, ori in felul de a privi reclamele, gen asta. Dar daca la telefonia mobila mai apare cate un spot de senzatie (cum a fost asta) la detergenti nu gasesti nici macar unul acceptabil. Asta in conditiile in care banii cheltuiti sunt aceeasi sau poate chiar mai multi. In concluzie oameni creativi avem, banutii curg catre ei...cum de nu le iese nici macar o data? Da' ce ma mira pe mine e cum de aia care platesc din greu reclamele astea proaste (sunt destui) continua sa decarteze? Si cum de nu ii trage nimeni de maneca sa le spuna : "Ba, astia va iau si banii si mai si rad de voi!"? Intr-un final am gasit dovada ca reclamele la detergenti sunt proaste si in alte parti ale lumii, dar cel putin macar suna mai amuzant :



miercuri, 23 februarie 2011

sâmbătă, 19 februarie 2011

Antipa-Muzeul vesnic inchis

Cei trecuti de o anumita varsta (a se citi 25 de ani) poate isi amintesc cum in scoala generala, cel putin o data pe luna, incolonati doi cate doi, tinandu-ne de mana (asta pana in clasa a 4-a) si cu Doamna in frunte, se batea pas de defilare catre diferite obiective turistice ale orasului, unde se intampla sa locuim. Bucurestean fiind am avut parte de multe astfel de pelegrinari, de la Casa memoriala Tudor Arghezi, unde eu si restul colegilor adunati acolo sa facem trecerea de la Soimii Patriei la Pionieri (ce vremuri...) eram fascinati de cusca lui Zdreanta la Muzeul de Geologie, unde ne buluceam toti pe o vitrina unde era prezentata o pepita de aur. Dar destinatia suprema era la "Antipa". De la sase-sapte ani si pana acum cred ca am facut cam 6-7 vizite acolo, cu diferite ocazii si de fiecare data la iesire aveam acelasi zambet tamp pe fata...Ritualul de vizitare nu s-a schimbat  prea mult de-a lungul timpului, inca mai vedeai si acum cinci ani cate un grup de copii razand infundat langa gorila aia de la intrare (cine a vizitat stie de ce) sau pustime aruncand monezi in fantana, pe sistemul importat de la Fontana di Trevi . Acu' vreo doi ani am simtit cum ma mana o dorinta sa vad iar animale impaiate, asa ca, hai la Antipa! Pai...se renoveaza. Bun, era nevoie, ca imi aminteam cum leii aia impaiati isi pierdeau blana de parca sufereau de calvitie galopanta. Au trecut doi ani si din cand in cand mai trec prin zona...si e la fel de inchis muzeul. Mai apare din cand in cand cate un articol in ziar unde se spune cat de frumos va fi, mai apare cate un nene la televizor care il lauda inainte sa se nasca si cam atat...eu unul inteleg ca tre' sa-si ia fiecare partea din renovarea asta, dar sa si-o ia odata si sa termine lucrarile in 2011 ca poate au avut maiasii dreptate si nici  macar o taiere de pamblica nu se reuseste pana atunci. O nelamurire am: baietii aia care lucreaza peste drum de muzeu, in Palatul Victoria si care sunt sigur ca s-au interesat intre timp daca cladirea ar putea fi revendicata, sa mai faca si ei niste milioane, nu s-ar putea si ei implica in chestia asta? Macar o data sa faca ceva palpabil, ca sunt sigur ca, daca printr-o minune se respecta ultimul termen dat, aprilie 2011, se vor buluci ca nebunii cu foarfecele in maini sa-si aroge merite...(sa vedeti circul dracului cand or termina National Arena sau Pasajul Basarab ce inflatie pe posesori de obiecte taioase o sa fie in respectivele zone). Daca termenul se va depasi iarasi, din diverse motive (ca la gasit alti vinovati in afara de noi suntem artisti nene!) nu pot spera decat ca, in postura de viitor vizitator, sa-i gasesc printre exponate pe toti cei care, direct sau indirect, sunt respunzatori de inca o bataie de joc la adresa noastra.
P.S.: Macar daca ar iesi ca cel de la Sibiu, adica asa.

marți, 15 februarie 2011

Ursus - Maxima fatarnicie



Asta e un spot care a rulat o buna perioada de timp pe tv, nu cu mult timp in urma. Ca mai toate spoturile la bautura in cauza, cand nu se merge pe glume, se merge pe traditie. Intre timp s-a intampat asta. Dupa o scurta perioada de timp, au incercat sa dreaga, pe cat posibil busuiocul asa. Lasam la o parte idiotenia de a da o gramada de bani pe reclama de mai sus in timp ce omoara exact ce lauda ea. Lasam la o parte ca da o gramada de bani drept sponsorizare unor tristi, cunoscuti sub titulatura de nationala de fotbal a Romaniei, care au in comun cu fotbalul cam ce are nea Eftene, vecinul lu' mamaia de la tara, cu lansatul de sateliti militari pe orbita. Lasam la o parte ca au reusit sa faca dintr-o bere buna, cum era acum vreo zece ani, o chestie apoasa si total nesatisfacatoare. Lasam la o parte si ca Ursus nu mai e de mult o firma romanesca, ci e doar o particica dintr-o multinationala, si e logic si normal sa lingi unde ai scuipat sau viceversa. Da' dupa ce o comiti in halul asta si te faci de ras intr-un fel care ar face sa roseasca si un copil de clasa a 5-a prins copiind in ora de mate, sa o mai si zgudui in halul asta e de-a dreptul jenant...pai tu inchizi NUMELE, si mai ai tupeul sa zici "Mandri de traditia noastra romaneasca". Pe principiul "ce vaca frumoasa avem, ce mult lapte da...da' de ce sa nu o punem noi pe gratar". Si dupa aia, in timp ce mananci din cornuta multicopitata facuta deasupra jarului, stergandu-te la gura de seu, sa o lauzi in continuare ca e cea mai vaca dintre vaci si face laptele direct in cutie. Si daca o mangai intre coarne apare vitelul fara sa fie nevoie ca taurul sa-si faca simtita prezenta. "S-a nascut in Cluj, pe vremea cand construiam Arcul de Triumf". Asa zice nenea asta cu pilozitate faciala excesiva din reclama. A murit tot in Cluj, pe vremea cand ne-am apucat sa daramam tot ce au construit altii inaintea noastra...fara sa punem nimic la loc.

Maicăle, te-ai reincarnat?



Va mai aduceti aminte cum inainte de meciul cu Freddy Kemayo din 2008 Morosanu al nostru rupea capete de papusi cu dintii in promo-uri ale luptei? Si cum "The Horse" i-a dat o copita prin secunda 35, trimitandu-l sa faca un schimb de pareri cu podeaua? Acum a venit momentul prin care Morosanu e depasit, umilit, ce sa mai, trimis sa joace la pitici: Usman Ahmed exista! Si daca nu, ar trebui sa fie inventat!
P.S.: Nu, ala de pe el nu e sortul lui ta'su. Si da, miscarile le-ati vazut in "This is it!". Numai ca lui ii ies mai bine decat lui Maicăl al lu' Jacson.

miercuri, 9 februarie 2011

Nepasare...

Aseara am vazut un lucru banal: un nene, cu putin mai mult alcool in sange decat limita admisa de organismul propriu, a alunecat si a luat o tranta, nemaiputand sa se ridice. Lucrul mai putin obisnuit care mi-a revenit constant in minte de aseara incoace e altul: nenea ala a cazut in timp ce isi plimba catelul. Catelul ala, exponent de seama al unei rase greu de definit, o chestie alba, pufoasa, draguta, cu blana buna de pus pe bigudiuri si pampoane roz, ce sa mai, dragalasenia intruchipata si visul oricarui fetite, se transformase intr-un cerber. In vreme ce noi, oamenii, treceam indiferenti pe langa omul ala cazut langa un gard, catelul ala refuza sa plece de langa el. In vreme ce noi, oamenii, ne uitam in alta parte, preferand sa ne facem ca nu am vazut, bulgarele ala alb de blana tremura langa stapanul lui, privind la el cu disperare, intrebandu-se oare de ce nu se ridica. De cele mai multe ori avem prejudecati si texte gata formate in minte in cazuri de genul..."lasa ca e beat", "cine l-a pus sa bea atat?", "lasa ca nu simte nimic", "de ce sa-l ajut eu?"...sau chestii mai mult sau mai putin asemanatoare, automatisme care intervin si ne scurtcircuiteaza orice dorinta de implicare, ba care chiar ne gasesc imediat un alibi pt situatiile in care am fi putut interveni si nu am facut-o. Atunci, cine e animal si cine e om? Atunci, de unde duiosia aia din privirea cainelui cand al lui stapan a inceput sa bolboroseasca ceva? In "Moartea domnului Lazarescu" era o intrebare care ducea la obsesie: "are apartinator?". Nenea asta de aseara avea. Era alb, pufos si tremura de frica. De frica ca stapanul lui poate pati ceva rau. Statea langa el, topaia ca un ied de colo-colo cu lesa plina de noroi, atent la fiecare miscare a celor din jur, lipindu-se de el, mai mult incurcand...dar fiind mai uman decat multi oameni. Homo Sapiens e din pacate, de cele mai multe ori mult inferior Canis lupus familiaris. Si vezi-Doamne, omul e incununarea creatiei...Astazi am dat peste asta. Cititi, minunati-va!...De cele mai multe ori avem de invatat. Poate incepem sa o si facem...

Haoleu!

marți, 8 februarie 2011

The Passenger


Perseverenta e totul. Un singur om, 8 ani de munca, a iesit ce vedeti mai sus. Mai multe aici.

sâmbătă, 5 februarie 2011

marți, 1 februarie 2011

Intersectia nesimtirii

Luni-Vineri, intre orele 7:00-9:30, sunteti cu totii asteptati in intersectia Bulevardului Uverturii cu Soseaua Virtutii. La fata locului veti fi martorii nesimtirii in stare pura, necosmetizata si neretusata, ba chiar ostentativa si afisata cu mandrie. Despre ce e vorba pe scurt: in intersectia cu pricina se intalnesc intre orele mai sus amintite multe masini...chiar foarte multe. Marea majoritate a soferilor respecta cat de cat semafoarele, semnele de circulatie (in cazul foarte probabil ca din diferite fenomene, mai mult sau mai putin meteorologice, primele indicate si-au dat obstescul sfarsit), trecerile de pietoni, etc...cam toata lumea circula cat de cat acceptabil. Dar, ca in fiecare poveste frumoasa apare si partea aia mai nasoala, gen capete de 3 iezi cucuieti, puse la geam sa moara a lor mama de inima cand vine de la piata incarcata cu de toate. Partea mai nasoala in cazul de fata sunt soferii care vin dinspre Crangasi. Din 30 de masini care prind verdele, in medie 7-8 intorc acolo unde nu au voie, blocand toata amarata aia de intersectie. Nesimtirea mare nu e ca intorc acolo si ca cei care ies de pe Uverturii in Virtutii inainteaza cu viteza luminii stinse, ci ca nu-i opreste nimic...absolut nimic. Daca acum ceva vreme tupeul asta il intalneai de obicei la soferii posesori de "pors caien" alb cu xxx la numar, pentru care, a da semnal la schimbarea benzii corespundea cu supremul gest de umilinta ("ce ba, eu am masina de 100 000 ca sa vada toti prostii pe unde merg? merg pe unde vreau eu ca sunt nambar uan"), acum acelasi tupeu s-a transmis, prin nu stiu ce alchimie ciudata si muritorilor de rand: mandrii propietari de clio, logan si alte agregate normale. Frenezia dementa de a face stanga se lasa din cand in cand cu victime, tramvaiul 41 jucand mereu rolul agresorului, victimele plangand intr-o balta de ulei, transformand si mai mult intersectia respectiva in ceva ce a descris Dante, si pe tine, biet conducator auto, care nu vrei decat sa ajungi la locul ala unde iti pierzi 8 ore din viata pe zi, de luni pana vineri, sa crezi ca traiesti ce a descris nea Dante in partea a 2-a, mai exact Purgatoriul. Nesimtirea e atat de mare incat, in rarele cazuri cand vreun domn de la Politia Rutiera mai face pana in zona si e obligat sa dirijeze intersectia, sa fie tratat cu o indiferenta demna de o cauza mai buna...adica el fluiera la marea arta de-si da bojocii afara, de zici ca a facut vreun implant de foale la plamani si unul de trompete in falci si, aceeasi soferi mai sus amintiti il ignora, privindu-l cu o scarba suverana...si continua sa faca stanga sub privirile stupefiate si neputincioase ale domnului care vegheaza la "siguranta si incredere", a carui autoritate, in momentele in care bate cu palma in geamul contravenientilor si-si scuipa plamanii prin fluier, odata cu indignarea pe care o simte, e mai mult decat nula. O amarata de camera daca ar fi pusa acolo si vreo 5000 de amenzi trimise in prima saptamana ar opri toata nesimtirea asta si ar face fericiti cateva mii de oameni. Oare se poate? Poate ajunge postarea asta la cineva de la Primarie, Politie, Prefectura, Trupele O.N.U....nu stiu, la cineva care chiar poate face ceva in privinta asta! Vrem amenzi pentru nesimtire! Vrem sa simtim dracului odata ca cineva face ceva pentru noi, pe banii nostrii!