Niciodata nu forta, doar foloseste un ciocan mai mare...




miercuri, 9 februarie 2011

Nepasare...

Aseara am vazut un lucru banal: un nene, cu putin mai mult alcool in sange decat limita admisa de organismul propriu, a alunecat si a luat o tranta, nemaiputand sa se ridice. Lucrul mai putin obisnuit care mi-a revenit constant in minte de aseara incoace e altul: nenea ala a cazut in timp ce isi plimba catelul. Catelul ala, exponent de seama al unei rase greu de definit, o chestie alba, pufoasa, draguta, cu blana buna de pus pe bigudiuri si pampoane roz, ce sa mai, dragalasenia intruchipata si visul oricarui fetite, se transformase intr-un cerber. In vreme ce noi, oamenii, treceam indiferenti pe langa omul ala cazut langa un gard, catelul ala refuza sa plece de langa el. In vreme ce noi, oamenii, ne uitam in alta parte, preferand sa ne facem ca nu am vazut, bulgarele ala alb de blana tremura langa stapanul lui, privind la el cu disperare, intrebandu-se oare de ce nu se ridica. De cele mai multe ori avem prejudecati si texte gata formate in minte in cazuri de genul..."lasa ca e beat", "cine l-a pus sa bea atat?", "lasa ca nu simte nimic", "de ce sa-l ajut eu?"...sau chestii mai mult sau mai putin asemanatoare, automatisme care intervin si ne scurtcircuiteaza orice dorinta de implicare, ba care chiar ne gasesc imediat un alibi pt situatiile in care am fi putut interveni si nu am facut-o. Atunci, cine e animal si cine e om? Atunci, de unde duiosia aia din privirea cainelui cand al lui stapan a inceput sa bolboroseasca ceva? In "Moartea domnului Lazarescu" era o intrebare care ducea la obsesie: "are apartinator?". Nenea asta de aseara avea. Era alb, pufos si tremura de frica. De frica ca stapanul lui poate pati ceva rau. Statea langa el, topaia ca un ied de colo-colo cu lesa plina de noroi, atent la fiecare miscare a celor din jur, lipindu-se de el, mai mult incurcand...dar fiind mai uman decat multi oameni. Homo Sapiens e din pacate, de cele mai multe ori mult inferior Canis lupus familiaris. Si vezi-Doamne, omul e incununarea creatiei...Astazi am dat peste asta. Cititi, minunati-va!...De cele mai multe ori avem de invatat. Poate incepem sa o si facem...

2 comentarii:

  1. Traim intr-o lume a nepasarii si a individualismului, pe principiul "fiecare cu cratita lui". Daca omul nu era beat imi era teama ca situatia nu ar fi fost cu mult diferita. Acesta indiferenta ne dezumanizeaza. Drei

    RăspundețiȘtergere