Niciodata nu forta, doar foloseste un ciocan mai mare...




joi, 27 ianuarie 2011

Mandra corabia, mester carmaciul!

Traim in tara in care se intampla asta. Cazul in sine, cum ca nenea ala care acum e in drum spre Floreasca a furat sau nu, e total neinteresant si neimportant. Parerea mea personala e ca a furat, si nu putin, a furat cat sa-i ajunga lui, copiilor lui si copiilor copiilor lui pe urmatorii 60 de ani cu varf si indesat. Dar faptul ca traim in tara in care se fac arestari ca sa-si mai regleze intre ei politelele, sa-si dovedeasca puterea si sa se intimideze unul pe celalalt ma ingrozeste. Pentru noi, prapaditii de rand, astia care stam ca oile la coada sa platim impozite si taxe (la 20 de ani dupa ce niste romani au murit si pentru ca noi sa nu mai stam la coada), astia care platim abonament radio-tv, astia care platim si rovigneta si taxa de drum si in curand si de autostrada, in benzina aia de 5 lei litrul, si tot pe niste ulite cu vagi urme de asfalt ne rupem masinile, pentru noi cine dracu' face ceva? Pentru ca tocmai s-a dovedit a mia oara ca justitia nu exista...ca si atunci cand l-au eliberat pe Placinta fiul, baiatul cu inalte studii elvetiene, nereprezentand un pericol public in ochii judecatorului, asta fiind singurul argument ca cineva sa fie cercetat in stare de arest. Daca el poate sa fie judecat in libertate, pentru el asta probabil insemnand o noua mictionare pe vreo troita, sau cine stie, o noua cucerire maltratata in public pe motiv de placeri masochiste, atunci de ce nenea asta sa fie judecat in stare de arest? Mai ales cand presupusa infractiune ar fi de natura economica. Unde e pericolul? Da' "doamna" aceasta, de ea ce ziceti?
Nici macar o zi de inchisoare pentru ceea ce a facut...pai noi, astia de rand nu existam. Noi, astia de rand avem doar obligatii si datorii...niciodata, dar absolut niciodata drepturi si beneficii! Si sa nu dea dracu' ca prin mizerabila noastra existenta zilnica sa nimerim in fata Sistemului. Pentru ca ar fi ultimul loc unde am fi vazuti vreodata in viata...sau in ceea ce noi numim viata...

Un comentariu: